Dependenta e cel mai mare obstacol al vietii. Nu este cum obisnuim sa credem, ca suntem dependenti doar de substante narcotice, ci putem fi dependenti si de iubire, de placere, de o persoana, de un animal, etc.
Sunt dependenta de o anumita persoana si nu stiu cum sa scap de aceasta. Mi s-a spus ca timpul le rezolva pe toate, dar eu nu vreau sa-mi irosesc timpul. Timpul meu e prea pretios ca sa imi ocup timpul cu ganduri negative. Simt ca totul mi-a scapat de sub control, acel control care era punctul meu forte. Nu stiu daca motivul egoismului meu este orgoliul sau iubirea. Nu stiu daca iubesc sau nu. Confuzia e cea mai neplacuta stare. Sunt prinsa intr-un vartej, fara sa stiu unde ma indrept, ce imi doresc sau ce nu-mi doresc. Ma las asa la voia intamplarii. Astept de la el un semn ca sa ma simt mai bine, astept de la el confirmari, pe care oricum stiu ca nu o sa le primesc intr-un final. Dependenta ma face sa actionez in functie de el, si de sentimente. Vreau sa fiu propriul meu stapan si sa-mi traiesc viata mea, nu viata altuia.
In mine este un conflict, pe care nu stiu cum sa-l rezolv. Sentimente contradictorii imi dau de furca. Sa-l las, si sa-mi vad de viata mea, sa astept pana cand il voi uita? Sau sa continui sa incerc sa fac lucrurile sa mearga ca inainte? Il vreau dar in acelasi timp nu-l mai vreau. E ca o otrava pentru sufletul si pentru corpul meu. Comportamentul lui ma face sa nu mai fiu eu.
Uneori il doresc atat de mult incat imi pare ca este langa mine, dar alteori simt o repulsie fata de orice amintire a noastra. Uneori ma invinovatesc, alteori simt ca el este cel care ma trateaza gresit.
Stiu ca hotararea mea, desi va fi dur sa o iau nu mai poate fi amanata. Si totusi eu trag de timp si el la fel. Nu putem niciunul sa ne desprindem.
Aceste legaturi care s-au creat sunt atat de puternice ca ne tulbura mintea. Amandoi suntem in aceeasi situatie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu