duminică, 4 decembrie 2011

Zburătorul

Am avut un vis care nu părea deloc a fi ireal. Eram pe străzile pustii, fugeam, ne ţineam de mână şi râdeam ca doi copii.Ştiam amândoi că fiecare e făcut pentru altcineva şi totuşi nu ne păsa. Ştiam ca destinul e împotriva noastră şi continuam să ne amăgim şi să ne jucam. Dacă tu erai diavolul, eu am acceptat jocul tău şi tu ai impus regulile.Pentru moment. Simt că acum a venit timpul meu. Nu mă interesa deloc cine şi ce erai.Nici măcar faptul că eşti atât de rece şi de diferit. Creadeam că te cunosc de o viaţă dar nu e deloc aşa. Te ştiu din vis.
Eşti atât de frumos încât de abia te pot privi. Nu-mi plac blonzii, dar tu semeni cu un înger decăzut. Şi când m-ai strâns in braţe şi m-ai sărutat lumea s-a oprit în loc. Doar pentru noi doi. Nici nu ştiam ce se întâmplă,unde mă aflu şi cu cine. Eram pentru veşnicie,acolo,a ta. Doar a ta.Şi frigul ţi-e prieten. Apropierea ta l-a indepărtat. Nu-mi mai amintesc decât plimbarea noastră, braţele ce ma înconjurau, buzele tale, şi aceeasi ochi ce mă urmăresc de mult timp. Zburătorule, ştiam că ai să revii la mine în alte vremuri, şi uite că eşti aici. Aşa cum te-am visat mereu....Şi tot aşa ai plecat, fără să-mi laşi nimic.Nici măcar un fir de păr nemuritor, galben si stralucitor să-mi amintească de tine.

Un comentariu:

lumina cerului spunea...

frumusete, inteligenta, stabilitate emotionala. fiecare avem doar doua dintre aceste caracteristici.